Cu cât e o pupăză mai frumoasă cu atât are cuibul mai plin de paie, noroi şi bălegar. Mă-ntreb, la cât eşti de bine aranjată, de ţi-ai făcut patul în dimineaţa asta…
“Ce faci?”
“Iubesc.”
“Eu cred că tu ai o problemă că tot îmi răspunzi că iubeşti.”
“Nu. Eu zic că e o problemă când îmi spui că faci bine şi văd că nu faci nici atât.”
Mă gândesc să-ncep povestirea mea cu vorba aceea: “socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg”..din Târgu Neamţ. Fiindcă spre Târgu Neamţ mă pregăteam să merg în ultima sâmbătă din iarnă. Emoţia, pe care îmi place s-o gust, e cea care o simt când mă pregătesc să plec într-o hoinăreală. Simt că zvâcnesc toate-n mine. Simt plăcere când mă uit pe fereastră să văd cum e vremea, când îmi pregătesc rucsacul sau geanta, când îmi leg şireturile şi când aud cum se-nchide uşa şi cobor pe scări.
Chiar dacă o zi poate părea banală, simt totuşi emoţie, când mă trezesc şi mă gândesc la lucrurile mărunte pe care le voi face. Întâmplarea face ca să fiu nevoit să ies de dimineaţă din casă şi să mă-ntorc mult după apusul soarelui. Aşa că viaţa mi-a devenit o călătorie. Am la mine o geantă, în care port un stilou şi foi, nişte bănuţi pentru mâncare, o Biblie de buzunar. Mai iau cu mine o minte odihnită dup-un somn de vise şi mă-mbrac într-un pardesiu de blândeţe. Şi mai iau un mp3 player pe care am melodii (apropiaţii ştiu de care).
Dar ce-am zis eu mai sus pare puţin cam rupt din realităţuri. Nu ne trezim în fiecare dimineaţă cu gust de călătorie, cu chef de şcoală, cu programul ăsta strâmb al unui sistem deformat. E descurajant să fiu obligat de-o alarmă de mobil să mă trezesc. Din inerţie vrem să rămânem în starea de repaos. La fel şi noaptea. Ajungem să ne culcăm doar când corpul chiar nu mai poate şi cade frânt de oboseală. E cam greu să te opreşti din starea de mişcare. Ani de zile m-am frământat: cum să fac să mă trezesc fără greutate şi să mă culc tot la fel!? Am găsit şi răspunsul, răspunsul meu.
“Spaţiul să ţi-l dau în mâini.”
Buza ta îngână,
Goală, pe sărutul nostru dens:
“Să ne ţinem strâns de mână.
Hoinăreli prin univers.
…
Să m-opreşti deodată,
Să mă strângi, să nu mă laşi
Să dansăm în ritm de pleoapă
Chiar de ne-ncurcăm în paşi.
…
Apoi fugi de lângă mine
Să te-ascunzi pe-un ram de stea
Să te chem în şoapte pline
Eşti al meu şi sunt a ta!”
…
Eu m-apropii să te sperii
Tu să ţipi, să n-ai de-ales
Să fugi prinsă-n clipa serii
La braţul meu, al tău ales.
…
Ţi-ar fi universul mic
Pentru noi, prea strâmt e el
Nu ne-ajunge-un infinit.
Hoinăreli pe-un ghiocel.
…
De ne-ar desparte ani-lumină
Şi-ntuneric de-ar mai fi
Am aprinde-o lună plină
Juca-ne-vom ca doi copii.
Mama mea găseşte, azi, în cutia poştală o scrisoare ce îi este adresată. Şi chiar nu poţi să-ţi dai seama cine a scris-o.
Stimată doamnă Gabriela,
Sunt patroana Agenţiei Matrimoniale – Mariaj Durabil, cu sediul în Suceava, str. Iubirii nr.65. Din surse credibile am aflat intenţia dumneavoastră de a vă vinde soţul şi de aceea vă înştiinţăm că suntem interesaţi de a intermedia această afacere. Prin expertele agenţiei noastre, vă asigurăm de tot concursul în această intermediere şi de o reuşită favorabilă, ambelor părţi.
Din verificările de durată făcute de noi, cu scuzele de rigoare, fără ca dumneavoastră să cunoaşteţi acest aspect, vă informăm că persoana, pe care intenţionaţi să o vindeţi, a obţinut calificativul: STANDARD RIDICAT.
Totodată, vă înştiinţăm că sunt deja numeroase persoane interesate de a-l achiziţiona. Specificăm acest lucru pentru a vă scuti de alte cheltuieli inutile cu anunţuri, etc.
Recunosc că şi eu, în calitate de patroană a acestei agenţii, sunt interesată, chiar dacă nu am împlinit treizeci de ani. Pentru liniştea dumneavoastră sufletească, vă asigurăm că-i vom oferi condiţii de trai luxuriante domnului Marcel (actualmente alintat de tot personalul nostru “Iubii”). După încheierea negocierilor şi perfectarea contractului de achiziţie, acesta nu va avea voie să muncească fizic. I se va sugera, şoptit, să facă zilnic gimnastică de întreţinere şi va avea posibilitatea să călătorească mult, chiar şi cu vase de croazieră de cinci stele, peste ocean.
Doamnă Gabriela, pentru reuşita acestei afaceri, vă invităm la sediul agenţiei noastre. Vom purta discuţii referitoare la pretenţiile dumneavoastră materiale, clauze ce vor fi stipulate şi în viitorul contract perfectat.
În speranţa că intuiţi nerăbdarea noastră, vă mulţumim pentru bunele intenţii şi sperăm din toată inima să nu vă răzgândiţi.
Manager general,
domnişoara Năbădică Iubărela
Mi-ai cerut să-ţi stau o clipă
În îmbrăţişarea-ţi strânsă.
Nu mă prinde de aripă,
Ce se zbate, ce stă plânsă.
…
O fii, tu şoaptă,
Jocul nostru doar pripit?
Ba ne duce, ba ne poartă…
Pân’ rămânem făr’ de-aripi?
…
Nu te vreau, tristeţe vagă,
Nu mai vreau un vas de lut.
Eu vreau sărut cu gust de fragă
Şi să o-mbrăţişez sub nuc.
…
Mi-ai cerut din depărtare
Spaţiul să ţi-l dau în mâini.
Şi te-am dus până la soare
Te rog, a mea rămâi.
…
Mişcă gândul în eter,
Gând ce nu-l mai dau.
Nu ne despărţim defel,
Nici nu poţi şi nici nu vreau.
…
Nu lăsa, privire dragă,
Fruntea să ţi se-ncrunte.
Să fugim în ceaţa vagă,
Să-ţi sărut un pup pe frunte.
“Sunt puţin obosită, dar cu zâmbetul pe buze. Adică aş vrea să fie în buze. Să nu pot să îl mai iau.”
A.
“Mergem?”
“Unde?”
“Unde n-ai putea ajunge fără mine.”