Pământul se crapă la secetă. Iar eu am buzele crăpate de la vânt şi frig.

E atâta secetă. Unde-s ploile de sărut?

Un amărât şi-un treacă-meargă.

“— Ce faci, omule?” îl întreabă dând din rât

Ăla mai plin de viaţă, pe celălalt mai amărât.

“—Eh, ce să fac?… mai trăiesc pe-aici, pe-colo şi eu cum pot…

Dar ce mi se-ntâmplă, nene, eu consider prea de tot.”

“—Haai, băi nene, ce ţi se poate ţie întâmpla?

Decât când te culci târziu, să te certe maică-ta.”

“—Eee, mai rău! De 3 zile-ncoace arăt ca o cotoroanţă,

Mi-au apărut o groază de coşuri mari pe faţă.”

“—Lasăă, ce te-ngrijorezi atâta, vere?

Stai liniştit, frăţică, scapi şi tu de ele!”

“—Ast-am zis şi eu! Scap de ce n-am scăpat cât m-am ferit!

Problema-i că dacă am coşuri înseamnă că-s şi-ndrăgostit.”

“—Aşa-i! Dar ce-i rău în asta? Ce eşti tăntălău?

Câţi n-ar vrea să fie, nene, chiar în locul tău?”

“— Ast-am zis şi eu! Bine c-am fluturi în stomac!

Problema-i alta, care peste cap m-a dat!”

“—Api zii o dată! Văd că  la tine nici îndrăgostit să fii nu-i bine!”

“—Îi bine! Dar atât cer şi eu, măcar să ştiu de cine…”

Dacă vrei să dai cel mai simplu şi uşor examen din viaţa ta, eu îţi recomand să dai bacul.

Domn şi-o domnişoară

Gând şi-o gândişoară

Ghiocel şi-o ghiociţă

Rock şi o rochiţă

Şi să ştii că nu ai scuză

Sărutul tău, să nu mi-l dai

Doar ţi-a rămas pe buză

Mierea umezită-n ceai

…

Şi să ştii că îmi eşti muză

Tot îmi furi sărut pe gură

Doar mi-a rămas pe buză

Buza ta din stup de mură

Ţi-ai asortat cerceluşii şi bendiţa din păr cu ocşorii-ţi verzi. Iar cămaşa are aceiaşi culoare cu cea a unghiuţelor şi mă-ntreb inima de ţi se asortează cu a mea.

— Ce plăcuţă e asta?

— E o plăcuţă de memorie din calculator, tati. Uite, una din-asta ţi-ar trebui ţie, că-n ultima vreme cam te lasă memoria…

— Tu ştii că ai dreptate? Uite, de exemplu, mâine am să uit să-ţi dau bani de cheltuială…

Răspunsul la întrebarea “cum să mă trezesc fără greutate” e simplu: să dorm mai mult. În felul ăsta am mintea odihnită şi pot să mă aplec cu tot entuzismul asupra lucrurilor pe care vreau să le fac în acea zi. Problema apare când vreau să mă culc. Nu-mi prea vine să mă culc devreme şi ajung undeva după 12 noaptea să cad în saltea istovit. Dar asta înseamnă tortură asupra minţii mele. Aşa că trebuia să găsesc un motiv bun să mă duc cu plăcere la somn. Şi m-am pus cu coatele pe genunchi ca “Gânditoru” de la Hamangia să prind un motiv bun. Şi l-am găsit: visele! Am înţeles că e o plăcere să mă trezesc fascinat de ce-a putut mintea să-mi mai coacă, în ce film alb-negru m-a băgat, în care sunt şi actor principal. Dar ca să visez trebuie să dorm mai mult, deci să mă culc mai devreme. E ciudat cum tre’  să dorm 8,9 ore ca să mă visez într-un film ce-n realitate nu ţine 1,2 secunde. În vis timpul are altă dimensiune. Şi chiar îmi place să o gust. E ca şi foamea. Ieri mi s-a făcut foame pe la 11 dimineaţa şi abia pe la 5 am putut s-o potolesc, în 15 minute. Am îndurat 6 ore să mă liniştesc în 15 minute.

Şi-am mai găsit un motiv să mă culc devreme. E că ajung să mă trezesc fără să fiu obligat precum un puşcăriaş  de alarma mobilului, că am timp relax să-mi beau ceaiul, să mă plimb prin cameră în timp ce ascult muzici agale şi având mintea limpede ca un izvor de munte, să mă las în desfătarea gândurilor divine, citind. E o plăcere să fii om. Pe bune. Numai că trebuie să-nvăţ să mă opresc, să mă pornesc, să-mi fac un pic de timp să reflectez la ce e-n jurul meu. Să-ngheţ timpul. Să dezgheţ spaţiul, ca să realizez că exist, sunt, devin. Iubesc.

Dar am cam deviat de la călătoria mea. Spuneam că mă pregăteam să plec la Târgu-Neamţ. Dar şi prin scris pot modifica timpul. Aşa că acum sunt deja în autobuz aşteptând să plece. Dar despre plecare – data viitoare.

Cu cât e o pupăză mai frumoasă cu atât are cuibul mai plin de paie, noroi şi bălegar. Mă-ntreb, la cât eşti de bine aranjată, de ţi-ai făcut patul în dimineaţa asta…

“Ce faci?”

“Iubesc.”

“Eu cred că tu ai o problemă că tot îmi răspunzi că iubeşti.”

“Nu. Eu zic că e o problemă când îmi spui că faci bine şi văd că nu faci nici atât.”